Am iubit padurile, brazii si poienile de copila. Imi amintesc cum le cutreieram fara teama singura sau cu colegii de joaca, ma vad cu mainile pline de toporasi sau de matisori pentru mama. Alergam la ea si ii umpleam bratele de flori si gestul meu mi se parea ca ii demonstreaza cat de mult o iubesc.
Apoi oamenii mari din jurul meu, care erau tineri si in putere ma luau cu ei in padure: dupa lemne de foc, dupa ciuperci si fragi sau mure.
Parca ma vad iarna inotand prin zapada, tinandu-l pe tata, pe bunicul sau pe unchiul de mana parcurgand pustietatile albe. Nu pot uita primele stele care apareau pe cer, freamatul brazilor, mirosul lor sublim si modul in care ne furisam sa taiem bradul natural ales de ziua, fiindca picau padurile pe noi. Il cuprindeam cu manutele, il sarutam si ii ceream iertare ca il duc acasa la mine. Ii promiteam ca ii va fi cald si bine in casa noastra si ma intristam, cand il vedeam ca pe zi ce trece ingalbeneste din cauza caldurii. Suferea si simteam asta.
Dupa ce se usca, l-as fi dus in padure sa il lipesc la loc de partea aceea taiata, dar vorba poetului:„Ce-ai omorat, omorat ramane!”
Acum oamenii aceia care imi daruiau bradul au imbatranit si eu sunt cea care am grija de sarbatorile lor.
Pentru ei comand brad artificial cu aspect natural de care sa se bucure in fiecare an si care sa le aminteasca de mine.
In copilaria mea, nu se masacrau padurile, ci brazii pareau nesfarsiti.
Acum, de cate ori ma intorc in sat, vad cum s-au rarit padurile si ma intristez. Brazii din care alegeam unul cu tata sau cu bunicul s-au imbolnavit grav. Unii sunt negri, altii se usuca in picioare. Din plantatia noua nu am sa mai ma duc niciodata sa tai vreun pom, fiindca profit ca exista brad artificial ce pare nins, cu conurii maronii si ocrotesc padurile pe care le iubesc asa de mult.
Bradul de Craciun mi-a facut copilaria frumoasa, fiindca in el gaseam bomboanele de pom, bunatatea suprema a epocii copilariei mele.
In rest, il impodobeam cu globulete si din loc in loc puneam nuci invelite in poleiala.
Pe atunci ma multumeam cu bradul pe care il gaseam in padure si trebuie sa va spus ca nu era mereu perfect. Uneori avea crengi rare si frunze lipsa, forma lui nu era cea dorita, dar nu putea lipsi din sufrageria copilariei mele.
Brazii din plastic imita perfect acei brazi naturali de colectie, cu mii de crengi dese, asezate una langa alta, cu formele lor ispititoare, cu frunze sanatoase ce par ninse.
Si tu poti cumpara bradul perfect cu 30% mai ieftin si il primesti la adresa indicata de tine si il vei avea zeci de ani!
Va straluci in sufrageria ta frumos, vesnic viguros si verde si nu vei mai simti tristete cand il vei despodobi, fiindca nu trebuie sa il arunci la gunoi.
Brazii artificiali care imita perfect brazii naturali exista, costa putin si au durata lunga de viata, de aceea cumparati-i acum si impodobiti-i de Craciun!